Scinne a zeffunne

Dincelle, dincelle che ca’ nun se rispire, eppure tira ‘ o viente!

E dimme, dimme che vene a chiovere, ma po’ chest’acqua renfresca?

Nun sule ‘e piazze, ‘e vie, ‘e viche, ‘e palazze, ma ‘e penziere, l’anema.

Scinne, scinne a zeffunne, ‘nfunne chesta terra ‘e fuoche.

Trase dinte e pertuse, jesce de’ saittelle, spurghe ‘sti suonne.

Scinne, scinne belle e mamme, lave ‘sti penziere, pulizze ‘sti cuscienze.

Scinne ja, fammelle ‘stu piacere, rinfrische ‘sti suonne, sciaquame ‘e penziere, ‘e penziemire mieie, tenghe ‘a capa scarfate, cavere, cucente, ma vuie tenite mente …

qua acqua adda scennere, ca’ fa cavere, stamme all’inferno!?!?

Share this nice post:

Be the first to comment

Leave a Reply

L'indirizzo email non sarà pubblicato.


*